nu stiu cati dintre voi au auzit de mamele de ingeri.nu stiu de ce in jurul sarbatorilor ma "impiedic" de fiecare data de ele. Ma uit de la distanta, nu prea pot sa ma apropii, mi-e teama sa nu se ia durerea..suna aiurea, nu? e atat de mare in jurul lor incat devine palpabila.
La sfrasit de an la televizor unii isi fac titlu de glorie dand ajutoare la copiii orfani.parintii orfani..de ei cine se ocupa? e mai greu , stiu, o patura si-o carte n-aduc zambetul lor pe buze."Ar fi avut n ani." am auzit de prea multe ori.e o asociatie din cate stiu, insa mesajele lor ma fac sam am simt aiurea, ma simt vinovata si bucuroasa ca pruncii mei traiesc ...mi-atat de frica sa nu fiu una dintre ele. Cu ce-as putea au sa le-ajut? aveti vreo idee?
La sfrasit de an la televizor unii isi fac titlu de glorie dand ajutoare la copiii orfani.parintii orfani..de ei cine se ocupa? e mai greu , stiu, o patura si-o carte n-aduc zambetul lor pe buze."Ar fi avut n ani." am auzit de prea multe ori.e o asociatie din cate stiu, insa mesajele lor ma fac sam am simt aiurea, ma simt vinovata si bucuroasa ca pruncii mei traiesc ...mi-atat de frica sa nu fiu una dintre ele. Cu ce-as putea au sa le-ajut? aveti vreo idee?
acelasi lucru il simt si eu si tot in zilele astea.
RăspundețiȘtergerepoate doar un gand bun si o speranta ca vom reusi la un moment dat sa ajutam mai mult.
niciunul dintre noi nu vrea sa fie in locul lor si sa sufere.
incercam sa evitam si sa ne gandim si parca suntem paralizati la a da un ajutor.
este o lipsa de umanitate sa crezi ca doar in momentele astea publicul este mai apropiat de durere cand de fapt este cel mai departe de aceste sentimente.
nu avem exercitiul "daruiri/mecenatului" cu toate ca suntem crestini. sau ce o fi insemnand asta.