Am zis...

Am zis ca o pauza pot sa iau pentru ca suntem in campanie si e neinteresant ce se intampla.
Am zis doar pentru ca in fiecare zi vroiam sa-mi urlu disperarea fata de batjocura turnata prin orice mijloc la adresa noastra - poate nu va vreti intrati in categorie, asa cine vrea se exclude singur - de clasa polititca.

Pentru o clipa am zis ca-mi schimb optiunea de vot pentru ca poate sunt nebun si nu inteleg ce se intampla in jurul meu. Dar tot intr-o clipa am fost catalogat "drogat, betiv sau curva" de viitorul vicepremier al viitorului guvern ce se vrea - cu stima domnule, scuze, ba betivule si penalule de Orban.

Pentru o clipa am crezut ca Antonescu este acel politician care chiar vrea sa faca ceva. Si face. Il aduce la conducerea tarii pe tovarasul Ilici si pe dom'nul Vanghelie.

Pentru o clipa am crezut ca Antonescu e ceeace spune - un liberal, cu verticalitate.

Dar m-am inselat. Aseara, uitandu-ma pe realitatea, am revazut declaratiile lui. Am vazut cum in campanie toti erau hoti, mincinosi; am vazut cum vroia sa schimbe ceva; si a schimbat; l-a luat in brate pe Geona, pe Ilici si pe Vanghelie.

Asta suntem noi: o gloata, niste prosti si needucati, o masa de manevra ce isi "depoziteaza" la altu trairile si nazuintele.

Ca el sa stearga cu noi pe jos. Voi sunteti curve si betivi si drogati.

Mi-am revenit din clipa si mi-am intarit convingerea.
Niciun candidat nu merita. Dar pentru a incerca un alt rau fata de cel existent cred ca este deja o cerere prea mare si cu prea mult tupeu.

Plus ca dupa mine notiunea de rau nu are grade de ... comparatie. Mai rau/mai putin rau. Raul este unu si acelasi. Asa cum to'arasul Ilici incerca sa faca un "comunism cu fata umana" in urma cu 20 de ani.

Imi pare rau. Pentru foarte multe lucruri dar cel mai rau (!!!!) imi pare ca nu pot face nimic decat sa "fac prozeliti" cum stimata mea sotie spune care sa-l voteze pe Basescu.

Intre un rau cunoscut si un rau necunoscut dar care poate fi lesne conturat il aleg pe cel cunoscut.
Mi-am varsat o mica parte din naduf.

Revin

semn de intrebare

A trecut aproape o luna de la ultima postare.Binganitorul e tot ocupat si deprimat...n-a mai dat un semn de viata de nu mai tin minte(si deobicei tin minte discutiile cu el pentru ca reueste sa ma surprinda aproape e fiecare data).Sincer...acum ma gandeam la iubirea de sine.Am citit o intrebare pe un forum, nu mai stiu exact care si cum dar intreba daca iubindu-te pe tine ca persoana nu esti mai castigat...indiferent de ceea ce ti se intampla in viata. Concluzia mea dupa o zi de gandire? oamenii sunt diferiti. Sunt oameni care atunci cand se simt bine intr-adevar si-s mandrii de ceea ce sunt rad, zambesc si sunt draguti cu toata lumea, vor sa imparta parca din bucuria lor de viata, sunt altii care dimpotriva, se lumineaza si tac, o tin ascunsa , dar radiaza, nu fac parada si altii pe care sentimentul de implinire ii face sa se simta superiori tuturor celorlalti... toate au si puncte bune si rele, cei din prima categorie pot fi catalogati deschisi sau naivi, cei ce se simt superiori pot sa transmita ideea asta si in mediu sis a fie considerati superiori..ori poate doar increzuti...cine stie? maine poate am idei mai bune sau le pun pe hartie intr-o forma mai atragatoare
(Acum stau si ma intreb daca eu ma iubesc pe mine, nu ma intrerupeti, dupa ma duc sa-mi fac exercitiile pentru dezvoltare creierasului)