Azi am fost radiografiat, simultan, de doi prieteni.
Parerea lor a fost : esti blazat, repezit; nu mai asculti/nu mai ai rabdare sa asculti; te-ai inconjurat de frustrari si neputinte si ti-ai creat o aura de atotcunoscator.
Am ramas fara replica. Aseara auzisem aceleasi lucruri din gura sotiei. Dar normal ca n-am lasat-o sa termine, stiam deja ce vrea sa imi spuna si am repezit-o.
Acum lucrurile erau altele. In acelasi timp, doi buni prieteni, care nu se cunoasteau de prea mult timp intre ei, m-au surprins cu aceleasi lucruri.
Problem. Chiar asa sunt.
Ce sa fac? o simpla recunoastere ar fi suficienta/? Sau public asumarea unui program de "refacere" a self-estimului si o recapatare a abilitatilor ingropate?
O sa reflectez asupra starilor.
Poate o iesi ceva............
vineri, 14 mai 2010
joi, 13 mai 2010
Efectul bumerangului
Constat cu amaraciune ca se intoarce bumerangul. Ieri pensionarii ziceau la tele ca ar fi bine sa-i impuste cineva decat sa le micsoreze pensiile.
Si au dreptate. Plus ca azi mamele se pregatesc de miting cu pampersii. Folositi, normal.
Si au dreptate.
Un calcul simplu: peste 6 milioane de asistati; 4,2 milioane de platitori de taxe si impozite - persoane fizice din care 1 milion de funcitonari publici. Total populatie aproximativ 22 milioane. Deci 3,2 milioane de platitori tin in spate 22 milioane. Dureros.
Facem reforma in fata televizorului, pe antena si realitatea in principal.
Ne plangem de conditii, de lipsuri dar dupa ce camera nu mai e pe noi suna telefonul pentru o interventie, un favor.
Suntem asa cum spun cei de la Parazitii - cu dubla personalitate si-o dezvolt pe-a treia.
Inca o revolutie ne-ar scapa? Alt sange varsat? Dar al cui? Cand toti suntem vinovati de data asta.
Oare doar un om poate distruge o tara?
Eu nu cred. Suntem vinovati in egala masura pentru ca nu am spus nu comunistilor in ianuarie 1990, ca ne-am renegat valorile si martiri, ca am pus umarul la "socialismul cu fata umana" iliescian, ca ne-am complacut in sute de mii de salarii compensatorii in loc sa facem locuri de munca, ca nu ne-am vandut tara decat cand a trebuit si pentru cine a trebuit, ca dam spaga, luam spaga, facem trafic de influenta, mintim, furam, injuram, pentru ca "ne aplecam precum salcia in vant" capul, mandria si personalitatea.
suntem ceea ce mancam: "mamaligari"
Oare s-a intors bumerangul aruncat acum 20 de ani?
Si au dreptate. Plus ca azi mamele se pregatesc de miting cu pampersii. Folositi, normal.
Si au dreptate.
Un calcul simplu: peste 6 milioane de asistati; 4,2 milioane de platitori de taxe si impozite - persoane fizice din care 1 milion de funcitonari publici. Total populatie aproximativ 22 milioane. Deci 3,2 milioane de platitori tin in spate 22 milioane. Dureros.
Facem reforma in fata televizorului, pe antena si realitatea in principal.
Ne plangem de conditii, de lipsuri dar dupa ce camera nu mai e pe noi suna telefonul pentru o interventie, un favor.
Suntem asa cum spun cei de la Parazitii - cu dubla personalitate si-o dezvolt pe-a treia.
Inca o revolutie ne-ar scapa? Alt sange varsat? Dar al cui? Cand toti suntem vinovati de data asta.
Oare doar un om poate distruge o tara?
Eu nu cred. Suntem vinovati in egala masura pentru ca nu am spus nu comunistilor in ianuarie 1990, ca ne-am renegat valorile si martiri, ca am pus umarul la "socialismul cu fata umana" iliescian, ca ne-am complacut in sute de mii de salarii compensatorii in loc sa facem locuri de munca, ca nu ne-am vandut tara decat cand a trebuit si pentru cine a trebuit, ca dam spaga, luam spaga, facem trafic de influenta, mintim, furam, injuram, pentru ca "ne aplecam precum salcia in vant" capul, mandria si personalitatea.
suntem ceea ce mancam: "mamaligari"
Oare s-a intors bumerangul aruncat acum 20 de ani?
marți, 11 mai 2010
Ma intreb dece..
A trecut atata timp de la ultima postare. N-am avut ce spune sau nu erau subiecte fierbinti, interesante?
Retoric.
S-au intamplat multe. Si bune si rele.
Inca ma intreb care este utilitatea acestui gen de activitate. Refulare, narcisism, autoflagelare? Habar n-am.
Totul sau niciunul.
Aseara eram amarat si vroiam sa scriu si sa citesc lucruri frumoase. M-am uitat pe un blog descoperit de curand si m-am bucurat pentru cel care il face.
Are o pasiune pe care si-o dezvolta. Din care traieste.
Chiar daca are incercari stangace de a surprinde o idee - poate gresesc, dar e parerea mea - are curajul sa faca ceva.
M-am destins putin.
Ca sa urlu de dimineata cand al nostru presedinte ne spune sa ne crestem noi copii daca tot ii facem nu sa stam cu mana intinsa la stat pentru alocatie, sprijin pre/post natal si alte lucruri mizere.
Incearca, tu cel ce poate citesti, sa faci o ingrijire cu 40 lei/luna cat da statul pentru un copil. Suma din care si postasul are partea lui. Nici macar 1 iaurt pe zi cu un mar sau alt fruct nu poti cumparara pentru un copil. Ce imbracaminte, incaltaminte jucari.
Si atunci ma intreb dece.
aici ce am vazut aseara
http://photo-by-edith.blogspot.com/
Retoric.
S-au intamplat multe. Si bune si rele.
Inca ma intreb care este utilitatea acestui gen de activitate. Refulare, narcisism, autoflagelare? Habar n-am.
Totul sau niciunul.
Aseara eram amarat si vroiam sa scriu si sa citesc lucruri frumoase. M-am uitat pe un blog descoperit de curand si m-am bucurat pentru cel care il face.
Are o pasiune pe care si-o dezvolta. Din care traieste.
Chiar daca are incercari stangace de a surprinde o idee - poate gresesc, dar e parerea mea - are curajul sa faca ceva.
M-am destins putin.
Ca sa urlu de dimineata cand al nostru presedinte ne spune sa ne crestem noi copii daca tot ii facem nu sa stam cu mana intinsa la stat pentru alocatie, sprijin pre/post natal si alte lucruri mizere.
Incearca, tu cel ce poate citesti, sa faci o ingrijire cu 40 lei/luna cat da statul pentru un copil. Suma din care si postasul are partea lui. Nici macar 1 iaurt pe zi cu un mar sau alt fruct nu poti cumparara pentru un copil. Ce imbracaminte, incaltaminte jucari.
Si atunci ma intreb dece.
aici ce am vazut aseara
http://photo-by-edith.blogspot.com/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)