Sa iubim, sa uram, sa fim buni sau rai.
Toate lucrurile astea le-am uitat.
Am uitat sa iubim. Acoperim dragostea si sentimentul prin cadouri cand mai simplu este sa ne amintim prin cuvant, prin privire, prin respiratie, prin bataia aritmica a inimii atunci cand suntem langa dragostea noastra. E mai comod si mai facil. Am scos cash-ul si am platit. Si ne-am asigurat fericirea.
Am uitat sa fim buni. Nu pentru ca stiam ci doar "ca am uitat". Oricum nu aveam experienta bunatatii decat la nivel declarativ, ca doar suntem crestini, nu?
50 de ani de comunism - si perioada continuua mascata de pseudocapitalismul de acum - ne-au facut obedienti. Disidentii nostri sunt doar la categoria "aia cativa". Restul suntem noi, cei care tacem si inghitim, pentru ca ne place. "Capul plecat nici sabia nu-l taie". "Intoarce si celalalt obraz". "Mostenirea grea". "Lasa ca maine va fi mai bine" si exemplele continuua. Lamentari, scuze, ipocrizie.
Am intalnit pe cineva care mi-a spus la un moment dat: noi ca si popor suntem o corcitura, fara origini bine stabilite. Atunci m-am infuriat. Poate si varsta poate si "bagajul" informational unidirectional format pe "continuitatea" poporului roman in spatiul danubiano-pontic. Acum ii dau dreptate. De fapt de mai multa vreme ii dau dreptate.
N-ai cum sa fundamentezi o natie pe o corceala. Am asimitat tot si noi am rezistat. Cu toate ca principiul roman era simplu cand cucereau un teritoriu. Barbatii erau omorati, inlocuiti cu rezervisti si cu toata scursura imperiului.
Dar m-am pierdut plecand de la cateva lucruri sufletesti.
Iubim, uram, suntem buni sau rai.
Conteaza doar ce faci si nu ce gandesti.
Actiunea intr-un sens sau altul este de dorit decat pasivitatea.
Sa iubim sau sa uram.
Sa fim buni sau sa fim rai.
Orice actiune.
Ceva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu